Țesuturile atacate, brunificate, devin sfărâmicioase datorită putrezirii uscate a lor.
În condiții de umiditate ridicată, pe baza tulpinii atacate, se formează un puf albicios.
Prezența ciupercii în tulpină, duce la dezvoltarea de rădăcini adventive (la suprafața solului), iar frunzele bazale se îngălbenesc, se lasă în jos și cad.
Plantele care în primele faze manifestă pete verzi închise la bază, urmate de brunificarea zonelor, îngălbenirea și căderea frunzelor, se vor usca foarte repede, imediat după plantare.
Atacul pe frunze este cunoscut sub numele de putrezire în formă de “ochi de iepure”.
Tomatele verzi din etajul inferior, în urma atacului, prezintă pete verzi-cenușii, cu margini difuze, cu zonalități concentrice, brune-violacee, ce dau un aspect marmorat suprafeței fructelor și vor prezenta un putregai umed.
Fructele atacate nu ajung la coacere, cad pe sol și pe ele ciuperca va sporula puternic.
În cazul în care apar infecții târzii și este temperatura scăzută, evoluția bolii este lentă, iar ofilirea și uscarea plantei începe odată cu coacerea fructelor.
Cercul de plante gazdă al patogenului include în afară de tomate, fasolea, ceapa, vinetele, pepenii și ardeii.
Phytophthora parasitica, ciuperca rezistă în sol sub formă de spori de rezistență.
În cursul vegetației, transmiterea ciupercii se face prin sporii ce se găsesc în apa de ploaie.
Ciuperca poate trece de la un fruct la altul, chiar și în timpul transportului și depozitării acestora.
Recenzii
Deocamdata nu sunt recenzii